Cum să diagnosticați tulburarea de stres post traumatic
Tulburarea stresului post-traumatic (PTSD) este o tulburare serioasă de anxietate care afectează mulți oameni. Trauma imediat poate afecta foarte mult viața de zi cu zi și poate fi o sursă de suferințe enorme. Dacă nu este tratată, DPTS poate afecta în mod semnificativ calitatea vieții, compromitând modul de gândire, emoțiile, comportamentele, relațiile și performanța la locul de muncă. Este important să obțineți un diagnostic de la un profesionist în domeniul sănătății mintale pentru a începe tratamentul.
paşi
Partea 1
Recunoașteți evenimentul traumatic1
Identificați prezența unui eveniment traumatic. DPTS se manifestă după o traumă care a avut un impact profund asupra subiectului vizat, cum ar fi o amenințare cu moartea, violența sau vătămări corporale grave. Poate avea consecințe materiale sau generează o frică puternică (de exemplu, persoana poate fi amenințată cu o armă sau cu violență).
- Unii oameni pot experimenta unele evenimente mai dramatic decât altele. De exemplu, experiența unui dezastru natural poate fi traumatizantă pentru un individ, dar nu pentru altul.
- Cineva ar putea să atingă moartea sau să-l asiste pe cel al unui prieten sau al unei surori.
- Un eveniment traumatic poate fi un război, un dezastru natural, un accident de mașină sau un avion, un atac terorist, abuz sexual, o răpire, jaf, agresiune, moarte subită a unei persoane dragi sau abandonate în timpul „copilărie.
2
Luați în considerare gradul de expunere. Nu se spune că un fapt ar trebui să vi se întâmple în mod direct pentru a fi traumatizant. Puteți fi o victimă sau un martor al unei circumstanțe, de exemplu în cazul violenței domestice. Ați putea fi lovit și indirect, de exemplu, ascultând ce sa întâmplat cu o rudă sau cu un prieten. Chiar dacă nu ați suferit nici o agresiune, vă puteți simți traumatizat după ce ați aflat că sora dvs. a fost recent răpită.
3
Observați schimbările din performanța zilnică. De obicei cei care au suferit o traumă nu pot trăi ca înainte. Este posibil să ne raportăm diferit în mediul social, profesional, educațional și familial. S-ar putea confrunta cu multe dificultăți în mai multe contexte. Disconfortul cauzat de traume implică schimbări enorme în viața de zi cu zi.
4
Luați în considerare expunerea repetată. După o traumă, subiectul poate fi expus în mod repetat sau sever la stimulii negativi care au caracterizat episodul dramatic. Acest comportament nu se datorează influenței televiziunii, radioului, internetului sau altor mijloace de informare în masă. Este valabil în special pentru cei care lucrează în unitățile de prim ajutor, deoarece sunt forțați să urmărească evenimente traumatice și să intervină în mod continuu în situații de urgență.
5
Rețineți că schimbările nu depind de consumul de droguri, alcool sau droguri. Modificările evidențiate în comportament nu apar ca urmare a consumului de droguri, alcool, droguri sau apariția unei boli. Nici un simptom al DPTS nu poate fi atribuit cauzelor externe.
Partea 2
Identificarea gândurilor și a comportamentelor obsesive și evitante1
Observați gândurile sau amintirile obsesive. Un subiect afectat de DPTS ar putea trăi în permanență însoțit de un sentiment de pericol sau teamă sau de amintiri dureroase. Ziua lui se scurge când dintr-o dată el este urmărit de un sentiment nefericit sau lipsit de senzație de amenințare.
- În timp ce mergea la cumpărături, își amintea în mod neașteptat focurile de armă sau rănile pe care le-a adus în război.
2
Fiți atenți la coșmaruri. Visele rele pot fi un simptom al stresului post-traumatic. Persoana afectată s-ar putea trezi supărată după un coșmar în care a relizat trauma sau sentimentele care l-au însoțit. Visurile pot hrăni un sentiment de primejdie atât în timpul cât și după trezire.
3
Verificați flashback-urile. Unii oameni au impresia de a experimenta trauma ca prima data. O pot retrăi sau pot crede că se întâmplă din nou.
4
Observați toate aspectele legate de traumă. Unele subiecte sunt mai vulnerabile la asociații care ar putea aduce în minte ceea ce sa întâmplat. O aniversare, un loc sau o persoană ar putea trezi amintiri neplăcute. Factorii declanșatori pot fi fizici sau psihologici.
5
Acordați atenție evitării gândurilor și comportamentelor. Este mai ușor să eviți gândurile și sentimentele care au o legătură cu evenimentul traumatic. Pacienții care suferă de diabet zaharat suferă un sentiment de opresiune atunci când gândesc sau se concentrează pe sentimentele experimentate în timpul episodului, așa că preferă să evite. El ar putea să scape sau să nu aleagă să interacționeze cu oamenii care îi reamintesc ce sa întâmplat sau pentru a evita locurile legate de incident.
Partea 3
Notă Alte modificări1
Acordați atenție schimbărilor în funcțiile cognitive. O persoană poate avea o memorie excelentă și, cu toate acestea, nu își poate aminti exact evenimentul care la traumatizat. Este normal să vă simțiți vinovați sau să-i acuzați pe alții, să vă hrăniți gânduri negative față de voi sau față de lumea în general. Poate că își pierde interesul pentru activitățile care, odată încântați și izolați de prieteni și de familie.
2
Observați schimbările de dispoziție. O persoană cu un caracter amabil și liniștit se poate supăra, poate deveni nervoasă, are focuri de violență bruscă, se simte insensibil din punct de vedere emoțional și nu poate simți emoții.
3
Notați dacă auziți "pe spini". După un eveniment traumatizant, o persoană se poate simți mereu excitată sau "pe spini". Ea este nervoasă și neliniștită fizic, în timp ce mintea poate intra într-o stare de hipervigilanță.
4
Analizați sentimentul de detașare. Cei afectați de DPTS se pot distanța de oameni, de situații și de sentimente. Este probabil ca tot ceea ce la înflorit odată să nu mai constituie o sursă de plăcere și că viața sa socială este inversată. Prin urmare, ea poate să pară detașată și dezinteresată din punct de vedere emoțional.
5
Consultați un specialist în domeniul sănătății mintale. Pentru a obține un diagnostic corect al PTSD, este de preferat să contactați un profesionist din domeniul sănătății mintale, de exemplu un psihoterapeut, un psiholog sau un asistent social. Diagnosticul este primul pas în obținerea de ajutor și tratarea tulburării. Psihoterapeutul este capabil să stabilească un plan de tratament care să faciliteze recuperarea pacientului, să-l ajute să trateze trauma, dar și gândurile și comportamentele care l-au însoțit. Mai mult, el îl poate învăța să gestioneze gândurile și emoțiile într-un mod adaptabil și să regăsească sentimentul de control.
Avertismente
- Dacă observați că subiectul prezintă un comportament periculos, distructiv sau auto-vătămător, solicitați ajutor.
Distribuiți pe rețelele sociale:
înrudit
- Cum să abordați tulburarea de stres posttraumatic (DPTS)
- Cum să facem față unui eveniment traumatic
- Cum să ajuți o persoană afectată de amnezie disociativă
- Cum să ajuți o persoană dratică afectată de tulburare de conversie
- Cum să înțelegeți dacă aveți simptomele unui atac de anxietate
- Cum să înțelegeți dacă aveți DDI (tulburarea disociativă a identității)
- Cum să înțelegeți dacă suferiți de tulburare de stres post-traumatic
- Cum să înțelegeți dacă suferiți de tulburare de anxietate
- Cum să înțelegeți dacă un copil are o traumă imediat
- Cum să abordăm consecințele unei violuri
- Cum de a vindeca tulburarea acută de stres
- Cum de a diagnostica tulburarea de personalitate evitată
- Cum să diagnosticați sindromul de răspuns la stres
- Cum să distingem Coșmarul de Teroarea de Noapte
- Cum să diagnosticați disfuncțiile sexuale
- Cum să vă gestionați paranoia
- Cum să punem capăt sentimentelor de rușine produse de tulburarea obsesivă compulsivă
- Cum să recunoști când ai nevoie de ajutorul unui psiholog
- Cum să vă recuperați din trauma unui viol
- Cum să știți dacă trebuie să consultați un psiholog
- Cum de a depăși tulburarea obsesiv compulsivă